Realizare fundatie

Fundatia este elementul de constructie cu rol de transmitere a incarcarilor constructiei la terenul de fundare. Tipul fundatiei, dimensiunile si armarea acesteia sunt extrem de importante. O fundatie proiectata sau executata gresit pune in pericol intreaga structura a casei, iar reparatiile ulterioare sunt dificil sau imposibil de executat.

In functie de terenul de fundare, de suprastructura si de alti factori, exista o multitudine de tipuri de fundatii: fundatii continue sub ziduri, fundatii izolate sub stalpi, radier general, care este prezent sub intreaga constructie, fundatii pe piloti - prevazute in cazul terenului slab de fundare, fundatii in trepte sau combinatii dintre ele.

De regula, la locuinte individuale, se utilizeaza fundatii continue sub ziduri, fundatii izolate sub stalpi sau radier general (fundatie sub intreaga constructie).

Stabilirea adancimii de fundare se face in functie de:

  • natura terenului de fundare (stabilit printr-un studiu geotehnic)
  • particularitatile constructiei (marime, tip structura s.a.)
  • adancimea de inghet specifica zonei in care urmeaza a fi construita casa.

Atentie! Nu este permisa schimbarea cotei de amplasare a fundatiilor fara aprobarea scrisa a proiectantului.

  • Lucrari pregatitoare

    Inainte de inceperea lucrarilor de fundare pentru casa ta, trebuie sa ai grija ca urmatoarele lucrari pregatitoare sa fie executate:

    • amenajarea generala a terenului pe care va fi amplasata constructia si a platformei de lucru
    • executarea de santuri pentru scurgerea apei in afara zonelor de lucru, pentru ca aceasta sa nu ajunga in gropile de fundatii
    • protectia constructiilor vecine (daca este cazul) si a utilitatilor ingropate in pamant (solicitare plan utilitati de la primarie)
    • trasarea fundatiilor
    • executarea sapaturii si sprijinirea peretilor acesteia (in functie de cota de fundare si natura terenului)
    • indepartarea din sapatura prin pompare si/sau coborarea nivelului apei subterane pentru a permite executarea fundatiilor
  • Trasarea fundatiei

    Trasarea se face pentru a transpune pe teren axele si conturul fundatiilor, dupa un plan de trasare intocmit de proiectant. Reperele trebuie amplasate in afara zonei de lucru (circa 1,5 m) pentru a putea fi mentinute pe toata durata executarii lucrarilor.

    Uneltele necesare pentru trasarea fundatiei sunt: tarusi (circa 1,5 m lungime), ciocan, ruleta de zece metri sau mai mare, echer cu latura de cel putin 1,5 metri, sfoara/furtun de nivel, creion.

    Atentie! Este obligatoriu ca trasarea fundatiei sa fie conform proiectului si foarte exacta, de aceasta etapa depinzand rezistenta, stabilitatea si aspectul casei. Toleranta acceptata este 0,05% (maxim 0,5 cm la fiecare 10 metri).

    Dupa amplasarea reperelor de nivel, trebuie masurate distantele dintre repere si sol, la cea mai mare distanta fiind Cota Terenului. Aceasta se regaseste in proiect cu abrevierea CTA (sau CTN). Pe tarusul pe care s-a masurat CTA se marcheaza si CT0 (cota zero). Aceasta cota se transmite pe toti tarusii folositi pentru marcarea nivelului, fiind cota de referinta la executarea lucrarilor.

    Mentinerea acestei cote pe toata durata de executare a lucrarii se face de obicei in fata intrarii, prin baterea a trei tarusi din lemn, dispusi in varfurile unui triunghi echilateral cu latura de aproximativ 40-60 cm. Pe cei trei tarusi se va trasa cota zero cu furtunul de nivel, apoi semnele vor fi unite prin baterea in cuie a unor bucati de scandura, asfel incat muchia superioara sa fie la nivelul semnelor.

    Dupa trasarea fundatiilor si marcarea cotei zero (CT 0) se incepe executarea sapaturilor.

  • Sapaturile

    Sapaturile se executa de regula mecanizat. Executarea manuala se aplica numai in cazul unui volum de sapatura redus sau cand conditiile de teren nu permit folosirea sapaturii mecanizate.

    Aceasta etapa se organizeaza astfel incat, in orice faza de lucru, fundul sapaturii sa permita evacuarea apelor.
    Cand este necesara dezgroparea unor retele de instalatii (conducte, canale de apa, gaz etc), trebuie luate masuri de protectie a acestora. De exemplu, executia sapaturii deasupra unui cablu electric se admite numai in prezenta reprezentantului institutiei care exploateaza reteaua electrica respectiva, care va supraveghea masurile luate pentru protejarea cablului si evitarea accidentelor .
    Daca turnarea betonului in fundatie nu se face imediat dupa executarea sapaturii, aceasta va fi oprita la o cota mai ridicata decât cota finala (cu 20-30 cm), in special in terenurile sensibile la actiunea apei, pentru a impiedica modificarea caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de sub talpa fundatiei. Saparea si finisarea acestui strat se va face imediat inainte de inceperea executiei fundatiei.

    Sprijinirea peretilor, modul si tipul sprijinirii se stabilesc de catre proiectant.

    Sprijinirea peretilor sapaturilor de fundatie se stabileste si se face in functie de:

    • adancimea sapaturii
    • natura terenului (stratificatie, omogenitate, coeziune s.a.)
    • gradul de integritate si umiditatea terenului
    • regimul de curgere a apelor subterane
    • conditiile meteorologice si climatice din perioada de executie a lucrarilor 
    • tehnologia de executie adoptata etc.

    In cazul in care la cota de fundare apar crapaturi in teren, proiectantul va stabili masurile ce trebuie luate inainte de inceperea betonarii.
    In cazul sapaturilor cu pereti verticali nesprijiniti, trebuie luate masuri pentru mentinerea stabilitatii peretilor:

    • Terenul din jurul sapaturii nu trebuie sa fie incarcat sau supus la vibratii.
    • Pamantul rezultat din sapatura nu trebuie sa fie depozitat la mai putin de 1,00 m de la marginea gropii de fundatie. Pentru sapaturi sub 1,00 m adancime, distanta poate fi egala cu adâncimea sapaturii.
    • Apele din precipitatii sau provenite accidental trebuie inlaturate rapid.
    • Daca turnarea betonului nu se efectueaza imediat dupa sapare si exista pericol de surpare, trebuie luate masuri de sprijinire a peretelui in zona respectiva sau de transformare a lor in pereti cu taluz.
  • Cofrarea fundatiei

    Inainte dea incepe cofrarea, se va verifica cota de fundare.

    Principalele elemente ale unui cofraj sunt:

    • peretii care asigura inchiderea perimetrului (volumului) in care urmeaza sa se toarne betonul
    • elemente de sustinere a peretilor cofrajului, care asigura pozitia si stabilitatea formei, fiind dispuse la exteriorul acestora
    • elemente de legatura, amplasate in interiorul cofrajului care, ca si cele de sustinere, asigura pozitia si stabilitatea, dar acestea raman inglobate in beton.

    De regula, cofrajele se executa din lemn.

    Ele trebuie sa fie:

    • suficient de rigide pentru a nu se deforma
    • netede (fara rugozitati) pentru a asigura desprinderea la decofrare fara degradarea suprafetei betonului
    • integre, fara gauri sau fisuri, pentru a asigura etanseitatea.

    Interiorul cofrajelor se va trata cu solutie numita decofrol.

    Imbinarile dintre panourile cofrajelor trebuie sa fie etanse pentru a impiedica scurgerea laptelui de ciment si aparitia segregarilor.

    Montarea cofrajelor se va face in urmatoarele etape:

    • trasarea pozitiei cofrajelor
    • asamblarea si sustinerea provizorie a acestora
    • verificarea si, daca este cazul, corectarea pozitiei
    • inchiderea, legarea si sprijinirea definitiva a acestora.

    Daca se constata scurgerea laptelui de ciment prin stratul de baza al sapaturii, acesta se acopera cu folie din material plastic.

  • Armarea

    In vederea imbunatatirii comportarii betonului la intindere, in beton se inglobeaza bare de otel netede sau cu profile (nervuri/relief realizate din fabricatie).

    Armaturile se clasifica in general in armaturi de rezistenta (se stabilesc pe baza de calcul de catre proiectant pentru preluarea eforturilor) si armaturi constructive (nu se stabilesc prin calcul, dar sunt necesare pentru preluarea unor solicitari: fisurare, manipulare etc.). Tipul si dimensiunea armaturilor si pozitionarea lor in elementele de beton se face pe baza de calcul, de catre proiectant.

    Se respecta tipurile de armatura, cantitatile si pozitia acestora din proiect. Orice modificare trebuie facuta numai pe baza acordului scris al proiectantului.

    Inainte de betonare se verifica integritatea armaturii (lipsa ruginii, a materialelor care afecteaza aderenta, a deformarilor).

    Daca de la montarea armaturii a trecut o perioada indelungata si se observa prezenta ruginii neaderente, armatura se va demonta, se va curata si se va monta din nou.

    Dupa curatarea de rugina barele nu trebuie sa prezinte o reducere a sectiunii sub abaterea admisa de standardul de produs. Este interzisa curatarea armaturilor montate.

    Trebuie asigurata grosimea minima de acoperire a armaturii cu beton, acest lucru realizandu-se prin montarea de distantieri. Distantierii pot fi:

    • prisme din mortar de ciment prevazute cu mustati din sarma pentru legarea de barele de armatura
    • din plastic, achizitionati din comert.


  • Betonarea – conditii pregatitoare

    Conditii pregatitoare

    Indiferent daca betonul este preparat pe santier sau este comandat la o statie de betoane, reteta/compozitia se va stabili pentru obtinerea clasei de rezistenta impusa prin proiect.

    Prepararea betonului pe santier:

    • Se consulta clasa de rezistenta a betonului din proiect
    • Se alege de pe spatele sacului de Structo Plus reteta de beton aferenta clasei de rezistenta (retetele sunt date in lopeti si galeti)
    • Agregatele trebuie sa fie spalate si grupate pe sorturi (sort 0-4 mm; sort 4-8 mm; sort 8-16 mm; sort 16-31 mm). Daca acest lucru nu este posibil se va solicita statiei de sortare amestecarea agregatelor respectand urmatorul raport volumic, pe sorturi – 3:1:1:2.
    • Consistenta betonului trebuie sa fie de regula vartoasa, (atat cat sa se poata lucra). Prin fiecare litru de apa adaugat pentru “imbunatatirea lucrabilitatii betonului” rezistenta acestuia scade. In functie de dimensiunea elementului si de desimea armaturii, consistenta se regleaza prin modificarea retetei.

    Cand betonul este preparat la o statie de betoane, este necesara asigurarea accesului autobetonierei pana la locul de turnare, fiind interzisa descarcarea betonului intr-un recipient intermediar (de tip bena) langa fundatii si apoi plasarea manuala (cu lopata) a acestuia in groapa de fundare.
    Inaintea inceperii betonarii se va verifica prezenta si functionalitatea la fata locului a uneltelor si echipamentelor necesare betonarii.

  • Turnarea propriu-zisa a betonului

    Betonarea fundatiilor poate fi executata in straturi de circa 30 cm (in cazul vibrarii manuale) si maximum 40 cm in cazul vibrarii mecanice.

    Nu se va betona la temperaturi mai mici de +5°C si nici peste +30°C. Ideal este ca lucrarile de betonare sa se desfasoare cand temperatura mediului este de +15°C… +25°C .

    Daca in timpul turnarii temperatura mediului scade sub +5°C, este necesar ca in jurul frontului de lucru sa se asigure o temperatura mai ridicata (focuri sau aburi) si ca betonul sa fie protejat pentru a evita inghetarea apei din beton cel putin pana acesta atinge o rezistenta necesara pentru a rezista la efectele inghetului. Daca temperatura depaseste 30°C, este necesara utilizarea unui aditiv intarzietor de priza (achizitionat dintr-un magazin de specialitate).

    Turnarea si compactarea betonului trebuie sa asigure acoperirea cu beton a armaturii de minim 3-4 cm.

    Viteza de turnare si compactare trebuie sa fie suficient de:

    • mare pentru a evita formarea rosturilor de turnare prin intrarea in priza a betonului
    • redusa pentru a evita tasarile sau supraincarcarea cofrajelor.

    La turnarea betonului trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

    • Cofrajele din lemn care sunt in contact cu betonul proaspat trebuie sa fie udate cu apa atât cu 2-3 ore inainte, cât si imediat inainte de turnarea betonului, avand grija ca apa rezultata din udare sa fie indepartata din groapa de fundatie. In cazul utilizarii decofrantului (decofrol, amestec ulei mineral cu motorina etc.) nu mai este necesara udarea si se vor lua toate masurile necesare ca materialul de decofrare sa nu pateze suprafata betonului.
    • Daca betonul este adus de la o statie de betoane si este prea vartos, este interzisa adaugarea apei pentru imbunatatirea lucrabilitatii. Se va refuza betonul sau se va imbunatati lucrabilitatea prin adaugarea de aditivi plastifianti (de la statia care a preparat betonul).
    • La turnare, inaltimea maxima de cadere libera a betonului nu trebuie sa depaseasca 1,5 m. Pentru a reduce inaltimea de turnare se pot folosi jgheaburi.
    • Betonul trebuie sa fie raspandit uniform in lungul elementului, urmarindu-se realizarea de straturi orizontale. Turnarea noului strat trebuie sa fie facuta inainte de inceperea prizei betonului turnat anterior. Timpul de incepere a prizei betonului poate fi considerat 1,5-2 h, in functie de tipul de ciment si factorii externi (temperatura, vant, umiditate).
    • Turnarea se va face continuu pana la rosturile prevazute in proiect.
    • Este interzisa circulatia muncitorilor pe armaturi sau pe zonele cu beton proaspat.

    In cazul in care din diferite motive se intrerupe turnarea pe un timp mai lung de 2-3 ore si betonul a intrat in priza, se va realiza un rost de lucru, astfel:

    • se asteapta sfarsitul prizei betonului (5-6 ore de la turnare)
    • se curata suprafata betonului cu jet de apa si aer sub presiune si, daca este cazul, cu o perie de sarma, pentru a indeparta pojghita de lapte de ciment si a obtine o suprafata rugoasa (absolut necesara pentru legatura intre straturile de beton)
    • se uda, iar dupa zvantare se poate trece la continuarea betonarii.

    Pozitia rosturilor de lucru este stabilita de proiectant (in zone ale structurii unde nu sunt incarcari mari) si trebuie evitata realizarea acestora in alte locuri.
    Se vor recolta probe de rezistenta in functie de importanta constructiei.


  • Compactarea betonului

    Compactarea betonului are ca scop reducerea pe cat posibil a prezentei aerului oclus (goluri de aer in beton, care nu sunt create intentionat) in beton. Cu cat prezenta acestuia este mai mica, cu atat rezistenta betonului va fi mai mare.

    Compactarea betonului poate fi realizata mecanic (cu ajutorul unui vibrator) sau manual (cu maiul, vergele sau sipci) in paralel cu ciocanirea cofrajelor pe exterior.

    In cazul folosirii vibratorului acesta se va utiliza exclusiv pentru vibrare, si nu pentru deplasarea betonului pe distante lungi. Prin urmare, este interzisa tragerea betonului cu vibratorul.

    Durata optima de vibrare (cu vibrator) se situeaza intre minim 30 sec si maxim 60 sec.

    Indiferent de metoda de compactare aleasa (mecanica sau manuala), incheierea acestei etape se realizeaza cand sunt vizibile urmatoarele aspecte:

    • incetarea tasarii
    • suprafata betonului devine orizontala si putin lucioasa
    • apar din ce in ce mai putin bule de aer la suprafata betonului, reducandu-se si diametrul acestora.

    In timpul compactarii betonului proaspat trebuie evitata deplasarea armaturilor si/sau a cofrajelor.

    Finisarea suprafetei se face prin netezire cu rigla sau mistrie, fara sa ramana lapte de ciment la suprafata. In timpul finisarii nu se adauga apa, ciment sau alte materiale.

  • Tratarea / protejarea betonului

    Tratarea betonului este o masura de protectie impotriva evaporarii rapide a apei din cauza soarelui puternic sau a vantului.

    Tratarea si protejarea betonului trebuie sa inceapa cat mai curand posibil dupa compactare. Perioada initiala de dezvoltare a rezistentelor este critica.

    Cea mai uzuala metoda este stropirea betonului, imediat dupa ce acesta a intrat in priza si impiedicarea evaporarii prea rapide a apei de pe suprafata betonului.

    Protejarea betonului de anumiti factori cum ar fi: ploi, temperaturi scazute, inghet, se face prin acoperirea acestuia cu materiale de protectie (folie, rogojini, material geotextil etc). Aceasta protectie se face imediat ce betonul a capatat o rezistenta suficienta pentru ca materialul sa nu adere la suprafata acestuia.

    Lipsa protectiei betonului conduce in mod inerent la aparitia fisurilor de contractie.